Arhiva de folk

         După aproape 8 ani de când s-a stins, nu e deloc uşor să vorbesc despre Octavian Bud la trecut.     L-am cunoscut în 2016, la festivalul Floare de Colţ din Sighetu Marmaţiei.  M-a considerat prieten încă de la primele schimburi de replici, când (la 14 ani ai mei, de la momentul respectiv) am mers timid, spre el, cu un carneţel, să îi cer un autograf. Avea aproape doi metri, astfel că s-a aplecat să vorbim de la egal la egal. Şi nu doar fizic. A avut grijă să fie o conversaţie ca între prieteni, nu ca între un artist şi un fan. Era la fel şi pe scenă. Ţin minte că răspundea unui domn din public, din primul rând, de cele mai multe ori răspunsul fiind însoţit de celebrul semn Lumină-Luptă-Libertate.     După prima tangenţă, am continuat să ţinem legătura pe Facebook şi pe Messenger. Aveam să descopăr, dincolo de statura lui, un suflet de copil, un copil mare care nu purta ură nimănui, care prefera să se izoleze în inocenţă, ign...

      Bine v-am găsit (sau regăsit) pe toţi iubitorii de muzică folk! Am decis să pun bazele acestui blog la îndemnul unuia dintre folkiştii de mare valoare din România, pentru a împleti două dintre pasiunile mele: muzica folk şi jurnalismul. Profitând de prietenia cu mare parte dintre folkiştii cu state vechi, aş vrea să aduc în prim plan poveştile lor: debuturi, istorii din spatele pieselor, întâmplări amuzante sau memorabile. Şi chiar discuţii cu familiile şi prietenii artiştilor, despre modul în care i-a influenţat contactul permanent cu sfera folk.     Acestea fiind spuse, firesc ar fi să mă prezint şi eu. Mă numesc Bogdan Drăguş şi îmi place să cred că încep să prind contur pe scena folk, prin compozţiile cu care contribui, dar şi prin resuscitarea compoziţiilor colegilor mai mari care nu mai sunt printre noi.     Pentru ceea ce sunt şi ce urmează să fiu, le sunt recunoscător, în primul rând, domnilor Andrei Păunescu (pentru că mi-a acordat onoar...