Bine v-am găsit (sau regăsit) pe toţi iubitorii de muzică folk! Am decis să pun bazele acestui blog la îndemnul unuia dintre folkiştii de mare valoare din România, pentru a împleti două dintre pasiunile mele: muzica folk şi jurnalismul. Profitând de prietenia cu mare parte dintre folkiştii cu state vechi, aş vrea să aduc în prim plan poveştile lor: debuturi, istorii din spatele pieselor, întâmplări amuzante sau memorabile. Şi chiar discuţii cu familiile şi prietenii artiştilor, despre modul în care i-a influenţat contactul permanent cu sfera folk.

    Acestea fiind spuse, firesc ar fi să mă prezint şi eu. Mă numesc Bogdan Drăguş şi îmi place să cred că încep să prind contur pe scena folk, prin compozţiile cu care contribui, dar şi prin resuscitarea compoziţiilor colegilor mai mari care nu mai sunt printre noi.

    Pentru ceea ce sunt şi ce urmează să fiu, le sunt recunoscător, în primul rând, domnilor Andrei Păunescu (pentru că mi-a acordat onoarea de a fi membru Flacăra) şi domnului Vanghele Gogu (care m-a remarcat, m-a apreciat şi m-a propus ca membru). De asemenea, le mulţumesc tuturor artiştilor care m-au susţinut cu un sfat, cu o compoziţie de a lor (încredinţându-mi-o pentru a o interpreta), un compliment, sau - la nevoie - cu o critică: Stelian Maria, Cristian Buică, Magda Puskas, Ducu Hotima, Beatris Cristea-Lauran, Paul Şovre, Florin Camen, Marin Pihuleac, Adrian Bezna, Mădălina Amon, Raul Cârstea, Emeric Imre, Marius Roje, Ilie Stepan, Cătălin Stepa, Valentin Moldovan, Eugen Cristea, Tică Lumînare, Arpad Domokos, Vasile Mardare, Ducu Bertzi, Radu Pietreanu (iar lista poate continua, din fericire, suficient de mult).

    Poate că cel mai semnificativ imbold l-am primit de la regretatul Octavian Bud. Şi e greu şi acum, după aproape 8 ani de când s-a stins, să vorbesc la trecut despre el. 

    Toate numele enunţate (şi nu numai!) merită câte un articol în parte, cuvânt pe care am să mi-l respect!